Astăzi este a patra zi consecutivă de boală: îmi curge nasul, strănut, tușesc, îmi simt capul de parcă nu ar fi al meu, nici nu gândesc limpede, mă doare tare gâtul … v-ați prins, nu? Am răcit, urât rău de tot. Și cu toate medicamentele naturiste luate, starea mea nu s-a ameliorat, dimpotrivă.
Dimineață am avut o mare surpriză: nu mai aveam … voce. Timp de aproape două ore am șoptit. Copiii mei s-au mirat, dar mai mirată am fost eu că am putut să mă înțeleg cu ei, fără țipetele disperate ”Îmbrăcarea, că-i târziu!”. Deci se poate, dar asta e o altă poveste.
După ce mi-am dus copiii la școală și la grădi, am făcut o vizită medicului meu. După o examinare atentă a gâtului subsemnatei, dă verdictul: ”te trimit la ORL, pentru că eu nu văd tot ce se ascunde în spatele amigdalelor inflamate”.
Și iată-mă după amiază, în cabinetul unui simpatic domn doctor pensionar. După primele minute îmi venea să fug din cabinet, nu mi-au plăcut operațiunile cam bruște de uitat în nas, gât și urechi. Iar după ce mi-a anesteziat gâtul (cu un spray, de mi-a venit să vomit), m-a tras la modul propriu de limbă de m-a durut cinci minute după, îmi venea să mă duc să îi fac reclamație.
Aparent neatent la chinul meu, simpaticul domn doctor pensionar, începe să scrie o rețetă. Și scrie, și scrie, fără să îmi spună vreun cuvânt. Și apoi, ce să vezi? Simpaticul domn doctor pensionar chiar e simpatic, chiar e doctor, adică știe ce face, și chiar vorbește cu pacienții.
Mi-a explicat ce medicamente mi-a prescris și de ce, și mai ales că faringita mea nu este numai de natură infecțioasă ci este și de natură psihică. ”Dimineață când v-ați trezit și ați văzut că nu puteți vorbi, v-ați speriat” a completat el. ”Normal că m-am speriat. Mâine am o întâlnire importantă, pe care eu am organizat-o și la care eu sunt vorbitorul. Cum pot vorbi dacă eu nu am voce?” am replicat eu. ”A, vedeți, totul este aici” spuse simpaticul domn doctor pensionar arătând cu degetul spre cap.
Și apoi se făcu lumină și în capul meu. Dragii mei, mâine avem prima întâlnire Open Connect la Galați! Adică, da, psihicul meu trage un semnal.
În cabinetul simpaticului domn doctor pensionar specialist ORL a urmat o discuție foarte plăcută despre celebrități, actori, soprane, tenori, care rămâneau fără voce înaintea vreunui spectacol important. Poveștile dumnealui despre Domingo, Pavarotti sau Mariana Nicolesco mi-au înseninat ziua. Și numai prin faptul că simpaticul domn doctor pensionar alătura situațiile respective de a mea, mi-a făcut un mare bine. Nu există termen de comparație, evident, dar dragilor, eu m-am simțit atât de bine că domnul doctor vorbea în aceeași frază despre Pavarotti și despre mine! Că sincer, nu îmi mai trebuia nici un medicament.
În concluzie, ”un psihic foarte sensibil poate fi afectat de anumite situații” citire de la domnul doctor. Da, am emoții gândindu-mă la întâlnirea de mâine, joi 14 noiembrie dar sunt convinsă că totul va fi în regulă. Ne vom bea cafeaua împreună la Yoobi, vom cunoaște oameni noi, vom afla lucruri interesante și ne vom distra.
Și, da, voi avea și voce, am luat medicamentele prescrise :).
Leave A Comment