”Mami sunt suparata”

Fetita mea Irina are aproape cinci ani. Este o fetita foarte activa si energica. Adica de la un an se catara pe patut ca sa ajunga pe dulap si sa dea jos de acolo tot ce gasea. 🙂 Si inca o mai gasesc catarata in camara pe rafturi incercand sa ajunga la dulciuri sau la ce ii face iei cu ochiul (punga de orez, faina sau sare).

Irina este foarte sociabila si comunicativa. De cand a invatat sa mearga se ducea la toti oamenii pe strada si vorbea cu ei, iar pe strada noastra nu este persoana care sa nu ne cunoasca. Atunci cand plecam la plimbare, trebuie sa am rabdare si s-o astept sa comunice cu toate babutele adunate pe banci in fata blocului, care sunt extrem de incantate ca un ghemotoc de fata se duce sa le imbratiseze.

Irinei ii place dansul. Atat de mult, incat se opreste chiar si in supermarket si face piruete.

Irinei ii plac povestile si filmele de desene animate. Atat de mult, incat imprumuta de la personaje expresii si comportamente. De aceea am grija sa vada doar desene animate de calitate, care noua ne-au inseninat copilaria, dar si din cele aparute in ultima perioada care intrunesc aceasta conditie.

Irina este o fire vulcanica. Atunci cand e vesela te molipsesti, dar in secunda urmatoare se poate supara atat de tare, incat tipa, urla si tranteste tot ce are la indemana. Cum, un copil atat de dulce si de sensibil sa se poarte atat de urat?

Da, Irina mea are un comportament neadecvat in diverse situatii. Si o spun cat se poate de delicat. Nu stiu daca am gresit undeva in educatia de pana acum sau doar temperamentul ei este unul mai aprins. Am incercat diverse metode, cu stimulatul, cu amenintatul, cu pedepsitul, dar fara rezultat. Sau cel putin nu cel asteptat.

Zilele trecute am aplicat o noua metoda. Atunci cand Irina a inceput sa tipe si sa arunce ce gasea pe langa ea, i-am spus: ”Irina, STOP. Opreste-te. E bine ce faci?” A inceput sa tipe si mai tare. Eu am continuat: ”Irina, in loc sa trantesti, eu te rog sa spui mai bine: ”Mami sunt suparata”. Apoi numara 1 … 2 … 3 … si linisteste-te.” Bine?” Bineinteles ca atipat din nou. Eu am zis: ”Mami, sunt suparata. 1 … 2 … 3 … . Te-ai linistit?” A tipat iar. Eu iarasi: ” Mami sunt suparata. 1 … 2 … 3 … Te-ai linistit?” Si uitea-asa am continuat o buna bucata de vreme. Cu tipete, apoi cu un comportament normal, iar tipete.

La un moment dat, dupa un moment de furie, o aud pe Irina spunand: ”Mami sunt suparata! … Gata, m-am potolit.”

Irina mea se supara in continuare, mai tipa, mai tranteste, dar isi aduce aminte (nu de fiecare data) si imi spune: ”Mami sunt suparata. … Gata, m-am potolit”.

E un alt pas pe drumul meu plin cu de toate.