Aseară a fost ”Porția de coaching” din luna iunie, a Nicoletei Doina Radu. Luna aceasta atelierul ei de coaching și comunicare împlinește 1 an, așa că îi urez din toată inima ”La Mulți Ani!”, la multe ediții frumoase și transformaționale.
Tema de aseară a fost una foarte interesantă, dar și puțin incomodă. Întrebări. Interesantă pentru că acum am înțeles mai bine ce face un coach; incomodă, pentru că s-au pus multe întrebări :).
Deși până acum am lucrat de câteva ori cu un coach bun, Gabriela Chiriac, nu m-am gândit prea mult la ce stă în spatele muncii unui coach.
Am avut o revelație aseară: întrebarea poate fi o invitație pentru ca interlocutorul tău să se deschidă și nu un ”interogatoriu”. Depinde cum pui întrebarea și cum creezi cadrul potrivit pentru cel din fața ta, în așa fel încât el să se simtă în siguranță, să se simtă ascultat și astfel să răspundă cât mai sincer la întrebări, găsindu-și în acest fel propriul răspuns.
Am rămas în urma întâlnirii de aseară cu două teme de pus în practică:
– să fiu atentă cum pun întrebările, astfel încât ele să nu fie invazive;
– să fiu atentă cum ascult, adică, să practic mai mult ascultarea activă.
A fost o seară frumoasă pentru că m-am întâlnit cu prieteni dragi, am discutat lucruri interesante.
Felicitări Doina și ține-o tot așa!
Multumesc Nicoleta! Inseamna ca mi-a reusit :D. Chiar asta vreau sa realizez la ateliere, sa arat oamenilor ce este coachingul, cat de benefic este pentru cei care vor sa evolueze, cum functioneaza cand e bine facut si cum (mai ales cu ce) lucreaza un coach. Peste toate astea, cel mai mult doresc sa fac oamenii sa actioneze. Chiar te rog sa-mi spui cum ai pus in practica cele doua elemente, cat de repede ai facut-o si ce a rezultat din asta. Astept vesti :D.
[…] asta a scris şi Nicoleta Nistor ieri pe blogul ei sub titlul La Multi Ani Portia de Coaching , descriind impresiile de la atelier. A primi o altă perspectivă asupra felului în care pot […]