De ce folosesc cuvinte in romana, “Sunt varza!” si in engleza, “Yes, I can!”?
Da-mi voie sa iti spun o poveste.
Era o data o tanara, pe care o chema Raluca.
Raluca are 35 de ani, este casatorita, are un copil. Are un job care o solicita foarte mult, dar care nu ii mai aduce foarte multe satisfactii. Simte ca poate mai mult, dar nu stie ce directie sa urmeze si nici nu prea are curaj sa faca o schimbare. Acum, de bine de rau, are un servici, unde sa gaseasca un job mai mult?
Din punct de vedere financiar nu este multumita, banii nu ii ajung niciodata. Se trezeste mereu la sfarsitul lunii ca banii s-au evaporat, parca, din portofel. Si munceste foarte mult pentru acesti bani. De aici si nemultumirile.
Nici acasa lucrurile nu merg mai bine. Relatia de iubire s-a transformat in ultimii ani intr-una de “colegialitate”. Pasiunea s-a stins usor dupa aparitia copilului, fiind inlocuita de provocarile a ce inseamna viata cu un copil mic: plansete in miez de noapte, scutece, febra, dureri de dinti. Iar pe masura ce copilul a crescut, distanta intre soti a aparut si s-a intensificat. Nu a mai stiut cum sa reaprinda scanteia in relatia lor.
Cat despre timpul liber cu copilul si sotul, pare de nivelul visului. Raluca viseaza la zilele de concediu cand va avea timp doar pentru familia ei. Dar, concediul e cateva zile! Doar cateva zile pe an sa ti le petreci 100% cu familia?
Hm!
Ti-ai facut o imagine despre situatia Ralucai?
Foarte multi dintre oamenii pe care i-am intalnit in ultimul an traiesc povestea asta. Nemultumiti de serviciul lor, de banii pe care ii castiga, de relatia pe care o au.
Un domn de la Constanta, la inceputul workshopului de luna trecuta, a spus: “Sunt varza!” 🙂
Ok!
Am aceasta situatie! Ce pot face acum, cand parca nimic nu mai merge? te vei intreba.
In primul rand, nu mai fa ceea ce nu functioneaza!
Fraza asta am gasit-o in cartea “Management Karmic” al lui Geshe Mickael Roach si mi s-a parut formidabila, asa ca o mai scriu o data: “Nu mai fa ceea ce nu functioneaza!”.
Apoi, iti recomand sa stabilesti clar ce vrei:
Ce vrei pe plan profesional? Ce nu vrei?
Adica ce fel de loc de munca, ce atmosfera, sef, colegi, ce activitate ti-ar place sa faci, ce pozitie in cariera ti-ar place sa obtii – ce vrei.
exemplu: Vreau un loc de munca unde sa fiu apreciat/a, stimat, cu o atmosfera frumoasa, unde colegii se ajuta si se sprijina, vreau sa fac o activitate care sa ma implineasca, sa simt ca asta e menirea mea, vreau sa dau 100% in aceasta activitate …
Nu vreau sa ma mai cert cu colegii, sa nu mai fiu subapreciat, sa nu mai fiu criticat – asta e clar, face parte din categoria ce nu vrei.
Ce vrei pe plan financiar? Ce nu vrei?
Care este venitul pe care ti l-ai dori pe luna, pe an? Ce doresti sa faci cu acesti bani? Care sunt actiunile necesare de facut care sa te duca spre obtinerea acestui venit?
exemplu: Obtin in fiecare luna un venit de … sau un excedent de … lei (euro). Economisesc, ofer familiei si mie confortul si stilul de viata pe care ni-l dorim, achit toate datoriile, plecam in calatorii si concedii, petrem timp frumos impreuna. Pentru a obtine acest venit in fiecare luna, e necesar sa vand ……………., sa dau ….. x telefoane, sa fac ……. y prezentari, sa cunsoc …….. z oameni ….
Nu mai vreau sa am datorii, nu mai vreau nesiguranta, nu mai vreau sa depind de un venit anume…, nu mai vreau sa plec in fiecare luna acasa cu doua fire de bani…
Ce vrei pe plan personal, relatii? Ce nu vrei?
exemplu: Vreau o relatie armonioasa cu familia mea, vreau sa ma simt implinit/a, apreciat/a, iubit/a. Vreau sa petrec timp de calitate cu cei dragi…
Nu mai vreau certuri acasa din orice, nu mai vreau sa ne vedem doar o ora pe zi seara…
Sper ca aceste exemple sa fie sugestive si sa te ajute ca sa determini clar ce vrei tu de fapt.
Dupa ce ai decis ce vrei, este important sa fii constient ca, asa cum spune Albert Einstein, “Nici o problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel de cunoştinţe la care a fost creată.”.
Adica, ai nevoie de alte lucruri sa cunosti, sa stii, sa faci, pentru a imbunatati situatia. Ai nevoie sa devii o alta persoana, fata de cea de acum. Pun pariu ca pe persoana care esti acum (in situatia descrisa mai sus) nu o placi prea mult. Stiu asta pentru ca am trecut si eu prin aceasta situatie acum 4 ani de zile.
Care e pasul urmator?
Instruire!
Ai sa spui, poate: Ce-i aia instruire? Am fost la scoala, am facut o facultate, am invatat destul!
Eu te invit sa te uiti la rezultatele pe care le ai: te-a ajutat ceea ce ai invatat in scoala, in facultate?
E clar, e necesar o alta instruire.
Sfatul meu:
Apeleaza la mentori. Gaseste persoane care au un nivel de competenta ridicat in domeniile pe care le vrei imbunatatite din viata ta si ia-i ca model. Invata de la ei, citeste carti, mergi la seminarii.
Acum patru ani de zile, cand am intrat prima data in somaj (a urmat si o a doua oara) am spus si eu: “Sunt varza!”. Cand drumul m-a dus intr-o directie necunoscuta si am constatat ca doar dorinta nu e de ajuns, si ca imi lipsesc abilitati, capacitati, cunostinte, experiente, atitudini, am ales sa ma instruiesc. Nu mi-a placut sa citesc prea mult la inceput, asociam inca instruirea cu scoala, iar mie nu prea mi-a placut la scoala, desi am fost premianta :).
Cand am inteles ca de fapt fara instruire nu pot progresa, am fost la un curs, si la inca unul, la seminarii, workshopuri, webinarii cu traineri romani si americani, programe online si ofline de dezvoltare personala, am citit zeci de carti in romana si altele in engleza si de-abia acum a inceput sa imi placa :).
Printre mentorii mei se numara Andy Szekely, Carol Look, Liviu Pasat, Lorand Soares, Florin Pasat, Florin Rosoga, Gary Craig, Joe Vitale, Geshe Mickael Roach, Margaret M. Lynch, Nick Ortner si multi, multi altii.
Drumul transformarii de la “Sunt varza!” la viata pe care o merit, nu spune nimeni ca e usor. Sunt provocari frumoase, sunt succese si sunt si momente in care te vei intreba: Fac bine ceea ce fac?
Acest drum poate fi parcurs cu mult mai multa usurinta, atunci cand ai o persoana alaturi care te indruma pas cu pas, care intelege provocarile, care a facut drumul asta inaintea ta si te poate ghida catre rezultate mai bune.
Imi aduc aminte de domnul de la Constanta, care la finalul celor 4 ore de workshop, a exclamat foarte natural si firesc: Yes, I can!
Revenind la Raluca, revenind la povestea ta, cum vrei sa continue aceasta poveste?
Gandeste-ca ai in fata o foaie alba de hartie. Ce vrei sa scrie pe ea?
O poveste despre un om cu o existenta medie…
sau
O poveste despre un om care a avut curajul sa isi traiasca viata dupa valorile sale, un om implinit, un om care are ceva de spus in aceasta lume.
Te invit sa imi spui parerea ta intr-un comentariu la acest articol.
Felicitari pentru articol . E super . E ok pana la ,citez : “Adica ce fel de loc de munca,….. ?” Eu cred ca si Raluca din poveste si 90% din cei care au un “loc de munca ” sau saturat si de “loc” si de “munca” . Pai nu mai vreau un loc de munca . Mai e cineva care nu mai vrea un loc de munca ? Cei drept eu am 30 de ani la un “loc de munca ” si dupa legile statului nostru ar mai trebui sa mai lucrez vreo 7 ani dar , m-am saturat . Am spus GATA . Vreau LIBERTATE. Cred cu tarie ca pentru asta am fost creati de Dumnezeu , sa fim liberi nu sa muncim pentru cineva sau ceva . Iar pentru a ajunge la aceasta concluzie recomand a urma pe Robert Kiyosaki, Eric Worre, Randy Gage (cu”De ce sa fii fraier,bolnav si falit si cum sa ajungi destept, sanatos si bogat . Sa auzim numai de bine . Cu respect Grig .